Structura

Organigrama

Prevenirea criminalității

Biroul Prevenire are ca atribuţii principale elaborarea de programe/proiecte/campanii de prevenire a criminalităţii şi implementarea acestora la nivel local/regional/naţional. Monitorizează şi coordonează activităţile de prevenire desfăşurate de structurile teritoriale de profil.

Este structurat pe trei compartimente, şi anume: prevenirea infracţiunilor îndreptate împotriva persoanei, prevenirea infracţiunilor îndreptate împotriva patrimoniului şi drepturile omului şi relaţia cu comunităţi multietnice.

Reconsiderarea locului şi rolului acţiunilor preventive în contextul general al activităţilor de limitare a faptelor infracţionale, precum şi identificarea unor noi modalităţi de intervenţie specifice poliţiei pentru reducerea vulnerabilităţii sociale, au reprezentat obiective permanente ale demersurilor în domeniul prevenirii iniţiate la nivelul biroului.

Dezvoltarea parteneriatului cu instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale cu atribuţii sau preocupări în sfera prevenirii criminalităţii, în vederea instituirii unui climat de siguranţă socială, este o altă preocupare constantă a Biroului Prevenire.

Cercetarea criminalității

Biroul Cercetare este format din două compartimente, și anume: compartimentul de studii criminologice și compartimentul de studii pentru probleme polițienești - optimizare managerială.

 Biroul de cercetare a criminalităţii are ca preocupări permanente:

• analiza şi descrierea fenomenului infracţional, general sau pe secvenţe de criminalitate, identificarea condiţiilor care influenţează nivelul şi dinamica infracţionalităţii precum şi descrierea mecanismelor psiho-sociale prin care se exercită această influenţă;

• identificarea şi descrierea percepţiei cetăţenilor privind activitatea poliţiei, precum şi a factorilor care influenţează această percepţie;

• identificarea şi descrierea percepţiei cetăţenilor privind nivelul de siguranţă resimţit în propria comunitate sau la nivelul întregii ţări, a factorilor care influenţează percepţia şi a mecanismelor psiho-sociale şi juridice prin care se exercită această influenţă.